Mă gâneam astăzi, uitându'mă somnoros la copacii din faţa geamului... ce nasol e totuşi să fii pasăre... Noi oamenii nici nu ştim de câte opţiuni dispunem şi nu ştim să ne bucurăm de ele.Bunăoară iete, păsările astea, ciorile în speţă, tre să doarmă în copaci, pe o creangă mai subţire decât picioarele lor. Ia staţi voi pe'un băţ cu picioarele îndoite şi hodiniţi'vă, să vedeţi cum e. Şi asta după ce, o zi întreagă au dat din aripi...aş zice că efortul e comparabil cu al unuia care dă la vâslă... ia încercaţi. Şi noi le invidiem că văd "văzduhul"... bleah, pentru ele e cum e pentru noi să mergi în piaţă... E drept, că ele n'au problema mâncării, cum zicea şi Domnul, nu tre să samene şi nici să secere...cât au ele nevoie pentru rânza lor se găseşte şi'n prafu străzii... apoi nici nu le trebe niciodată budă când îs prin oraş, ceea ce, aş zice eu, e un mare privilegiu... Dar simplul fapt de a fi nevoit să stai vertical, chiar dacă îndoi puţin piciorul, să nu te poţi lăsa "pe'o parte", să nu te poţi "întoarce pe ailaltă parte" ...nu mai zic, să ai şi o parte preferată pe care îţi place să dormi... să nu poţi băga mâna sub pernă, să nu poţi trage plapuma mai spre tine când ţi'e frig, etc...ce'i aia frig, vânt ploaie... nici pomeneală...
Morala: Vrut doar să vă spun, că nici nu ştiţi cât de fericiţi sunteţi când staţi cu burta'n sus şi cu mâinile după cap şi vi se pare că v'a mers prost în ziua aia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu