joi, 23 octombrie 2008

Domnule director al R.A.T.P. Iaşi,

Subsemnatul bla, bla, Nătăfleţ, cetăţean domiciliat în Iaşi, plătitor de taxe şi impozite locale, doresc să vă aduc la cunoştinţă următoarele:

Întrucât în data de 1 octombrie 2008, în urma audienţei pe care mi’aţi acordat’o nu mi’aţi putut oferi un orizont de timp rezonabil în care se vor rezolva problemele pe care vi le’am semnalat şi întrucât de la acea dată am continuat să fiu batjocorit de către compania pe care o conduceţi prin faptul că, mai mereu, atât la plecarea spre serviciu cât şi la întoarcere, aştept în staţie aproximativ câte o jumătate de oră până reuşesc să urc într-unul din mijloacele dvs. de transport, VĂ INFORMEZ că începând de azi, 23 octombrie 2008, am decis ca oridecâteori voi fi nevoit să aştept în staţie mai mult de 20 minute, iar în autobuz aglomeraţia va depăşi limita decenţei, VOI URCA ÎN AUTOBUZ (orice traseu al RATP) FĂRĂ SĂ COMPOSTEZ BILET.

Motivez această decizie astfel:

- Timpul de aşteptare de 20 minute şi posibilitatea de a sta chiar şi în picioare în autobuz fără a fi lipit de o altă persoană şi fără a sta pe scara autobuzului sunt STANDARDE MINIME DE TRANSPORT PUBLIC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ.
- Ca plătitor de taxe şi impozite locale, AM DREPTUL să beneficiez de transportul public în condiţiile de mai sus (bineînţeles şi în condiţiile de plată a biletului). Deoarece compania dvs. se află în poziţia de monopol pe traseele care mă interesează, NU POT ALEGE, să primesc acest serviciu de la altă companie.
- Cumpărarea unui bilet echivalează, în termeni juridici, cu asumarea unui contract între cumpărătorul biletului şi prestatorul serviciului. Dacă dvs. prestaţi serviciul aşteptaţi, în mod firesc, să fiţi plătiţi pentru acest serviciu. Dacă eu nu plătesc dvs., teoretic, aveţi dreptul să mă amendaţi, pentru că eu, NEPLĂTIND, aş încălca obligaţia mea contractuală. Dacă dumneavoastră însă NU RESPECTAŢI OBLIGAŢIILE PRESTAŢIEI, care este sancţiunea asupra dvs. ? Dacă îmi veţi invoca acel amendament cu care vă acoperiţi „…compania nu îşi asumă răspunderea pentru eventuale întârzieri datorate traficului” SUNTEŢI ÎN EROARE. Trebuie să oferiţi nişte standarde minime şi TREBUIE SĂ VI LE ASUMAŢI. Sunt trecute în aquis’ul comunitar pe care, teoretic, România îl respectă, din moment ce ESTE MEMBRĂ UE.

Menţionez că, dacă în condiţiile enunţate mai sus, voi fi prins fără bilet, VOI REFUZA SĂ
PLĂTESC AMENDA şi VOI REFUZA SĂ FIU DAT JOS DIN MIJLOCUL DE TRANSPORT. Dacă se va dori asta, va trebui făcută cu forţa, cu toate consecinţele pe care le implică un astfel de demers. Dacă doriţi puteţi alege calea juridică a rezolvării acestui litigiu. CHIAR ÎMI DORESC SĂ FIU DAT ÎN JUDECATĂ pentru eventualele fapte pe care le voi face în paguba companiei dvs. Voi dovedi în instanţă (mergând până la forurile europene) că nu am făcut altceva decât să’mi exercit un drept. Un drept pe care, dacă nu mi’l daţi dvs., mi’l iau şi singur.

Vă asigur dle director că se pot rezolva probleme chiar şi într’un mandat cât al dvs, chiar dacă dvs. sunteţi sceptic. Dacă există presiune publică să vedeţi cum apar şi soluţiile. Din partea mea aveţi promisiunea că, atâta vreme cât n’o să am un transport decent în zona Păcurari, o să vă înroşesc firul de telefon şi o să vă umplu inbox’ul, cu sesizări, reclamaţii şi cereri. De nevoie, dacă nu de voie o să avem şi transport public decent. Vă promit eu asta dvs, deşi trebuia să fie invers.

Cu stimă,

bla, bla, Nătăfleţ

P.S. V’aş fi recunoscător dacă mi’aţi trimite o confirmare de primire a acestei notificări.

miercuri, 22 octombrie 2008

Pastilă cu morala inclusă

Ieri în infernul de claxoane dinspre Magheru, încercând cu anevoie să se strecoare (ţinându'se de mână) printre mormanele de maşini urcate pe trotuarul unei străzi lăturalnice, doi moşneguţi, un el şi o ea se îndreptau către undeva. Ea către el: "Mergem în părculeţul nostru!" El către ea: "Da"... Şi atât! Mai departe n'am auzit. Nici nu trebuia. Mi'am luat nevasta de mână şi am mers mai departe către metroul nostru.
Pentru cine n'a înţeles: Bătrâneii nu păreau proprietari de parcuri şi terenuri...

duminică, 5 octombrie 2008

Neinspiraţi vs. Impostori


Oare cât tupeu îţi trebe ca să latri la trustul lui peşte că "a politizat" un miting la care tot guvidu o văzut pe ecran steguleţe portocalii şi'o auzit cu "urechiuşa" lui propre şansonu cu "petrele rămân" a lu pedelică??? Cât poţi să faci caca pe inteligenţa românească şi inteligenţei să nu'i pută decât a floricică de trandafir unic.


Răspunsul e: atâta cât poa' să înghită guvidu. Ca dovadă că, pe avion, vreun sfetnic i'a şoptit marinarului că plevuşca nu mai trage, că acu e pe bază de imagini şi la dubla a doua i s'a vezut fularu portocaliu pe sub jachetă.


Bine atunci hai s'o nuanţăm pe aeroport. Şi la coborâre, mai cu un vinoveritas la bord, marinarul ne spuse că e drept că nişte partide "nu spui care" or fost "NEINSPIRATE" de'or fluturat neşte steaguri şi cântat leit Mircea Rusu. Dar nu'i bai asta comparativ cu unii "IMPOSTORI" care, sub masca de reprezentanţi guvernamentali, au fost şi ei la împărţirea ciolanului electoral. Adike mei fraiere de guvid, ai mei îs neinspiraţi, ai lor îs impostori. Ai priceput?!!!


Impostori care... că guvidu cam uită... acu vro opt anişori erau "Petre eşti cel mai bun" pe când "dragă Stolo", neinspiratul de azi, era doar un muist de dreapta în gura bravului marinar. Iar despre aprecierea că "unii care au fost de stânga toată viaţa şi acu ne dau lecţii de dreapta" ce să'i mai spui guvidului? Că atunci când unii erau de stânga, acela care'i face acu albie de porci era în aceaşi barcă numai că era beat? Şi că acu dă el lecţii de piaţa universităţii celor de la 22 şi Dilema?


Oare cât trebe să fie de prost Mircea Cărtărescu ca să nu'i sune a glas de curvă, asemenea gargară? Oare câtă cultură îi mai trebe lu al de Liiceanu sau alde Patapievici ca să se deştepte din hârdăul în care au adormit în 2004? Câte lighene cu rahat le mai trebe în cap ca să simtă damful de pe hainele lor catifelate?


Morala: E bancul cu Bula şi cu miliţianul în care Bulă pariază că se uşurează pe miliţian fără să'l ude, iar miliţianul se bucură c'a câştigat pariul...