Când minţi sau fabulezi despre trecut trebuie să ai proprietatea datelor şi să ai grijă să se potrivească şi cu tot ce’ai făcut după. Vă mai amintiţi cum dom’ Băsescu, călcat pe bombeu de prea multe întrebări pe vremea cu ziariştii răpiţi în Irak, a răspuns la o întrebare agasantă pe acelaşi subiect „Ghici” într’o veselie şi’o miştocăreală de’ai fi zis că omul are tot controlul? Pe urmă, când a fost de povestit poporului cum a fost cu marea operaţiune de salvare i’a ieşit lui joly jocker că pe la data când punea el ţigăncile împuţite să’i ghicească în ghioc, tocmai eroii cu ochi albaştri din Irak pierduseră contactul cu răpitorii şi „eram gata să’i pierdem”. I’a ieşit la maxim momentul de dramatism pentru guvid. Pentru cei care ţin minte datele însă a fost confirmarea că totul era o vrăjeală. Ce politician şi’ar fi permis să glumească pe un subiect de viaţă şi de moarte dacă situaţia era „de moarte”. Răspuns: Nici măcar Traian Băsescu.
Acu dl. prezident mai aruncă o ciosvârtă la guvidul român: Că cică el ştia, vezi doamne, de „trocul murdar dintre politicieni şi media” încă din 29 mai… Dar uită că în seara alegerilor, el marele cârmaci, tata şi mama anticorupţilor, făcătorul ţepelor văzute şi nevăzute din Piaţa Victoriei, s’a aflat la masă cu corupta Ridzi, despre care cum zice mnealui… ŞTIA. Păi se poate? tocmai dumnealui care jăluia la bobor căcorupţia stă pe masa guvernului?… Acu înţeleg ce’l deranja… că nu era şi la masa lui. Acu că a poftit’o, poate să se servească şi ciorba că le’o fi foame lu’ dom Pleşu şi dom’ Liiceanu.
