Onoarea turceasca. Robert, te mai întreb odată: o dăm?

Vai sunt oripilat. Nu’mi pot reveni! N’am închis un ochi toată noaptea! Orban l’a facut pe Turcescu “nesimţit”. Vă daţi seama? Vorba căpşunarului ăla cu audiul din Spania: Iincrrredibil!!!... şi pe urmă a spus cuvântul pestilenţial “rahat”... vă daţi seama?! Mi’am pus, efectiv, mâinile la urechi... să spună rahat... Ce Oooribil!!!!

După ce procurorul tv Turcescu a venit cu faţa lui gravă cu o seară înainte să ne spună de telefoane de ameninţare şi înjurături care necesită multe bipuri, precum şi de o "stare de ebrietate care nici nu poate fi descrisă în cuvinte" ai fi zis că România e ţara nenorocirii perpetui, ori că ne aflăm în faţa celui mai mare scandal de mafie din istorie. Pentru întărire, dl Turcescu a avut grijă să pronunţe de cel puţin 50 ori cuvantul "deontologic" şi tot cam de atâtea ori "investigaţie jurnalistică"...asta alaltăseară, că aseară a dat'o pe "onoare". Mi'ar veni să râd dacă nu mi'ar veni mai întâi să vărs.

Întâi ne'a luat de proşti cu deontologia şi ne'a zis că e ruşinos şi e prea deontolog ca să dea aşa lături ce i'a zis beţivul de Orban. Nici nu se aştepta la faza pe care i’a facut’o ctp, cerându'i să dea caseta şi înk fără bipuri. Dar simţitor la onoare cum îl ştim, deşi între ciocan şi nicovală, a ales să ne mai creadă odată tâmpiţi şi a dat drumul la casetă. Când colo, ferocea ameninţare era un anemic "măi nesimţitule", iar gârla de înjurături şi invective care deunăzi cereau obligatoriu bip, se reducea la nemuritorul cuvânt "rahat"...nu mai punem la socoteală că "beţivul" era, de fapt, "dragă Ludovic" iar "deontologul" era "bă", adecă băieţii nu erau în stadiul de "small talk" în materie de cunoaştere reciprocă... nema beţie, nema amenininţări, nema înjurături.

Dar cel mai tare mi s'a părut jocul de gleznă al celuilalt deontolog, Tatuliciu, ăla de dadea pumni în direct prinţişorului, pe vremea când avea nevoie de CV să se lanseze ca mare presar, iar încasatorul era deja legat (altminteri ar fi folosit în loc de pumn limbuţa). Mult mai hârşit decât tânărul său coleg într'ale manipulării, dl Tatulici punea numai întrebări ajutătoare: "Robert, o dăm?” (în traducere pentru guvizi "vai, Robert, vei rezista presiunii psihice?") şi “...aha, deci tu n’ai înregistrat toată convorbirea” (în traducere pentru fraieri "aha, erau şi înjurături, dar nu le'a prins banda. Vai, ce ghinion"). Şi asta o ziceau în dialog, ca să "ne prindem noi" nu puteau s'o spună direct, de deontologi ce sunt. Adică vezi Doamne, săracul Robert, bulversat de ameninţări, trebuie ajutat şi încurajat să treacă peste loviturile dure şi să'şi apere onoarea...mai lipsea un "Robert, eşti bun, continuă lupta ta deontologică " şi aş fi căzut într'un plâns profund... PENIBIL!!! cum pot inghitzi fraierii aşa ceva?...

Aş zice, mai degrabă, că difuzând acea casetă, Robert Turcescu şi'a golit intestinul gros, singur, pe onoarea dumisale nereperată. Dacă tăcea, filosof rămânea, sau, mă rog, gazetar procuror cu suspiciune neprobată de a fi fost ameninţat. Ar fi fost cârpă pentru un CTP, sau pentru cei cu IQ'ul peste medie, dar prostimea ar fi pus mai departe botul. Aşa, de PROST ce'a fost, s'a dat de gol şi cât a fost de PORC.

Morala: am prins în tren o discuţie: O babă spunea unui moş: "N'ai auzit? Ăla, ministru' transportului, cum îi zice, a dat cu maşina peste un copil şi a fugit de la locul accidentului, că era beat mort"...iată ce a înţeles "poporul" din această "investigaţie jurnalistică" curat deontologică. Deşi nici lovirea, nici fuga, nici beţia n'au fost dovedite JURIDIC... CURAT DEONTOLOG TURCESCULE!!!

Morala tradusă: cu două sprâncene încruntate, nu se face un gazetar cu ştaif...Uite o ameninţare adevărată Turcescule. Ţi'a scăzut audienţa cu cel puţin un suflet...DEFINITIV!!!