Sunt trei episoade care arată
flagrant că oamenii ăștia (Pleșu, Liiceanu, Patapievici) nu au înțeles deloc,
dar deloc sensul funcțiunii publice și, implicit, sensul guvernării democratice…
Acum înțeleg de ce tandemul Liiceanu-Pleșu
nu se jenează să povestească cum ’au înființat’ ei editura Humanitas (lăudabilă dealtfel) când,
în fapt, înființarea s’a făcut printr’un act dispus de ministrul Pleșu de donație publică a statului către un privat.
Pentru ei asta e un act de cultură, ma’ntelegi, și e justificat câtă vreme ei îs ’’cei cu
cultura''…mai precis, cu principiul ’’lăsați'i domnule pe cei care se pricep’’.
Cam asta a fost și cu ICR’ul și cu avionul prezidențial de la Neptun aranjat exclusiv
pentru intelectuali…’’un mizilic’’ cum se exprima Liiceanu, contra unei mari
consultanțe pentru țară dăruită de cei trei intelectuali poporului.
Marea revoluție a purtătorilor de
papillon de mai an revendica, nici mai mult nici mai puțin, reînscăunarea lui
Patapievici, așa, de fason, pentru că dumnealui a fost competent. Și care e
problema dacă’l schimbi? Cumva miniștrii competenți se perpetuează în funcții
și la schimbarea guvernelor? Hai, poți să spui că a fost abuzivă demiterea, că i s’a
căutat pricină, poți s’o arzi că a fost politică (pentru că chiar asta a fost –dar
asta era și ideea). Dar nu poți să spui că ți se cuvine doar în baza competenței,
pentru că n’ai venit cu ea de acasă. E o funcție publică (adică vremelnică) și
ce să vezi, e politică, adică se schimbă când se schimbă și puterea (și dacă mi
se spune că dl Patapievici n’a făcut politică din poziția aia, înseamnă că nici
Băsescu n’a mâncat vreodată usturoi). Ei bine, pentru intelectualii în cauză,
asta e greu de înțeles…
Am înțeles vorba cu boieria
minții, dar acum aflu că asta cu mintea era de ’’camuflaj’’. Oamenii îs boieri în
toată regula, nu numai cu mintea... Problema e că sunt boieri pe cheltuiala
altora. Să nu fiu înțeles greșit: poți să fii boier cât vrei, nu mă deranjează
boieria dacă e pe bani proprii (că așa era boierii). Dlui Pleșu i se părea foarte hazliu
faptul că nu’și putea schimba șoferul ca ministru, …’’un mizilic’’ am spune noi
în aceeași tonalitate cu Liiceanu…Și
înțeleg că era de foarte timpuriu chitit să o facă, dacă nici dl Iliescu nu se
simțea încă ’’așezat’’. Ba chiar dl Pleșu mai plusează întru amuzamentul
audienței: ’’adică Suzana Gâdea putea și eu nu?’’ Păi, după părerea mea, omul
acela care i’a răspuns că de asta am făcut revoluția a fost genial în replică.
Da domnișorule cu papillon, de aia se făcuse revoluția, pentru ca nimeni să nu
mai dispună (din bani publici) după cum îi face dumisale plăcere fiindcă el e mare
dregător și i s’ar cuveni ceva… (iar faptul că publicul a râs, arată cât de
mimetici sunt fanii intelectualilor. Dacă mâine vreun ministru actual și’ar
schimba o secretară pe criterii de gust, aceeași oameni s’ar mânia revoluționar
cu banul public în gură și în grijă)…
Deci, bag de seamă că după
principiile papilloniste taman demnitarii să nu se schimbe, funcționarii să se
schimbe după dispoziția și placul demnitarilor. Singura condiție e ca
demnitarii să fie ’’adecvați’’, să fie
cu cultura și să combată cu stil și talent…
În Germania, pe care tot dumnealor
ne’o dau de exemplu, pentru astfel de ’’mizilicuri’’ miniștrii își pierd
funcțiile rapid și vai, nu scapă doar cu atât, mă tem că mai sunt și ’’linșați’’ de presa de scandal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu