joi, 15 aprilie 2010

Turbo Boc şi metafizica opoziţiei permanente

În marea lui energie turbionică şi sub condiţionarea reflexului băsescian de a fi tot timpul în opoziţie (precum era Lenin în revoluţie permanentă), Boculete al nostru, om nu mare de stat dar mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge, acest prim ministru "fără portofoliu", fără putere şi, în general, fără ...ceva, trebuie asmuţit să latre la pantalonul duşmanului de clasă.

Cât a fost la început, a dat cu pensiile nesimţite, visteria goală că ce'au făcut netrebnicii de liberali de'au cheltuit bugetele pe care tot ei le'au produs... (nah, trebuia să lase totul în visterie pentru a se lăuda Boc cu oareşce salarii plătite).

Acu că s'au prins şi colegii de partid al dlui Boc că a cam expirat perioada de graţie care la noi coincide întodeauna cu greaua moştenire iacă'tă că s'a pus problemul că "la cin să latre turbo-boc?" Iete nah, cum la cin să latre? Simplu ca bunăziua. Acuma ne răţoim LA CE'AR FI FĂCUT OPOZIŢIA DACĂ ERA ÎN LOCUL NOSTRU! Halal duşman, după ce, tot aseară Băsescu a mai găsit doi vinovaţi: Antena 3 şi Realitatea.

Sugestii pentru viitori duşmani ai efectelor reformei: minerii din '90, Văcăroiu şi Ciorbea, Iliescu, vremea nefavorabilă, Brigitte Bardot, Asociaţia vier-pfoten, blogherii anti-portocalii, pixelul albastru, soacra lui Geoană, termopanele lu' Năstase, ouăle lu Năstase (/ouăle lipsă Boc) şi, cu voia dvs., ultimul pe listă,... acarul Păun.

Niciun comentariu: