Coboram pe Catargi moleşit şi obosit după o zi grea de lucru... Mai spre capătul dealului, mă opreşte o copchilă s'o miluiesc cu un bănuţ, o grasă pe care o ştiu, mi'e clientă veche... dar mai în josu trotuarului mă măsura o coconetă cu mâinile în şold şi cu vo 4 sacoşe lăsate jos...
Văleu îmi zic, o fi mama copilului şi m'o lua la întrebări... Când colo încercând să trec pe lângă ea cu ochii în sus, madam îmi vâră pe ecran o cutiuţă verde şi sbiară: "Domnu, domnu, nu doriţi un parfum?" Zic prelung, cu uşurarea hoţului neprins că "noo"... Doamna îmi aruncă o privire din acelea ca'n pozele cu "regrete eterne" (regrete pentru mine) şi-mi zice apăsat: "Tz, PĂCAT!!...E UN PARFUM BUN!...SĂ ŞTIŢI!..."... mi'a zis'o, voi plânge puţin... şi ca să n'o scot din starea ei de compasiune profundă, am îngânat: "ştiu doamnă, ştiu că e bun, dar n'am ce să fac cu el"...
Morala: am mers mai departe, am ajuns în centru, am făcut ce aveam de făcut şi am plecat acasă...fără parfum...Păcat! Era un parfum bun!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu