Zaharină la cafe

Vai cât pot să fiu de viciat. La mine ori e politică, ori nu e nik de spus. Orbecăiam dimineaţă prin hârtoapele din Puşkin şi "vorbeam" singur cu Turcescu... adică eu îi răspundeam lui şi tot eu eram el... Pe el îl ştiu de imbecil, dar eu cu ce am greşit să ajung aşa?

Şi aş mai fi rămas tot în "hârtoape", dacă nu mă intersectam în drum cu o gaşcă veselă de studente. Iată cum o vorbă oarecare te poate însenina dintr'o dată. Zice una dintre ele, uitându'se numai zâmbet complice la celelalte: "vai, de'abia aştept ziua de azi!" ...adică vezi tu, prezumtivule cititor, bla, bla...la studentul român, deşi trezit gata, ziua n'a început, ea începe odată cu momentul pe care'l trăieşte. Nu ştiu motivul aşteptării, poate are să se vadă cu vreun frumuşel sau poate că are ocazia să i'o coacă vreunei colege, ce contează, important e că unii pot să aştepte între două poezii, timp în care timpul nu contează, nici nu e timp..."aziul" avea să vie mai târziu...

Replica asta m'a înveselit peste măsură. Parcă ieşisem de la un film bun la cinema, dintr'o dată mă simţeam solidar cu toţi di'n jur, "cei care mergeam să'ncepem ziua de azi". Şi asta mi'a dat prilejul să văd şi pe grasa de la Fornetti care bodogănea de una singură în caşcarabetă aranjând plăcinte şi să deduc că, de bună seamă, cânta, că doar nu vorbea cu Turcescu...apoi nici câinii nu erau mai puţini joviali astăzi, deşi părea că începuseră ziua de mai demult. Până acu credeam că ei mă aşteaptă pe mine să le spun cuţu, cuţu, ei pe dracu...

Morala: ce bine e totuşi că a început ziua de azi!

Ce au în comun berbecii cu guvizii?

Mă tot întrebam de ce l'or fi scăpat securiştii pe Haissam printre berbeci? Singuru' răspuns era că au văzut şi ei într'un film că mieii tac, miel = berbec mai tânăr, profu' o zis să nu fie martori, da' cum măsa să nu fie martori pe un mijloc de transport ...deci îl băgăm cu miei bătrâni care tac şi am rezolvat integrama. Logica ar fi plauzbilă pentru nişte băeţi cu ochii azurii. Dar ei n'or prevăzut că însuşi Haissam o să'şi dea drumu la clanţă. Ăla, vanitos fiind, n'ar fi acceptat, după ce a plătit la biznis, să meargă la marfar. Şi ca să n'audă gagicile lui de p'aici că i'ar fi mirosit a măslină de oaie, a zis că a plecat "pe aer" parfumat şi spilcuit cum îl ştiau ele. C'o fi, că n'o fi aşa, n'o să se ştie. O să povestească vo şeherezadă pe la nepoţeii ei, când nepoţeii noştri vor fi emigranţi de'a doua generaţie în Congo...

Altu e tâlcu care ne interesează acuma şi aici las berbecii şi trec la guvizii tâmpi din presă şi popor... Deci, de un an se dă de ceasu morţii toată intelighenţia românească să afle cum o putut scăpa teroristu no unu de vigilenţa organului şi... nik domle, parcă o intrat în pământ arabu. Au scos ei pe piaţă aia cu berbecii ca să stea liniştiţi guvizii că n'au pe cin' să mai întrebe... Şi acu, când s'o dat la teveu converseul drăgălaş dintre anchetator şi inculpat, de'a văzut şi guvidul român că omenia nu cunoaşte graniţe şi că, creştineşte, cum şade bine musulmanului, po să'i oferi ş'o gagică celui ce te'a băgat la pârnaie... acu, brusc se rezovă tot misteru...De unde nu dădeau nici serviciile, nici poliţia, nici vama de vaporaşu cu berbeci, cum o zis ăla de Otopeni şi de dom profesor, s'o găsit şi vaporaşu şi marinaru şi o şi numărat berbecii, care cum erau, ce'or mâncat, fiecare cum o stat, de câte ori le'o schimbat paiele, pe unde or fost, c'or fost sănătoşi, c'or ajuns cu bine, tot tot să ştie boboru că e vrăjeală cu Otopeniu... n'o zis de parfum şi de bărberit, da' nu mai trebe, că guvidu o 'nghiţit mămăliga şi acu doarme liniştit cu burta în sus...

Morala 1: Aţi văzut vreodată o mâţă care după ce ascunde şoarecu sub preş se uită la dvs şi spune "Daţi'mi dosarul şi'l public"? sau ..."care Otopeni? l'a văzut cineva pe Otopeni?"..."gasiţi'mi'l pe profesor şi eu, cu mâna mea, îl rad"..."Număraţi'mi berbecii!!!" etc...chestii de'astea pisiceşti. În schimb, la corupţi, moguli, oligarhi nu trebe dovezi..acolo mere numa pe "am greşit cu ceva?"

Morala 2: S'a elucidat misteru! De ce are marinaru tot timpu' constituţia la el. Că'i tot trebe câte'o filă, să se şteargă după ce s'a căcat în gură la poporu român.

kiss..(da) fm...(ăsii)

Cred că suntem singura ţară din lume în care oamenilor li se pare normal să fie radioul deschis la servici pe considerentul "să se audă ceva acolo, că altfel ne plictisim şi ne tâmpim"...Bine că nu ne tâmpim muncind şi nici ascultând de câte 15 ori pe zi aceleaşi 10 melodii care formează tot portofoliul unui post de radio...şi pentru toate astea există şi'un digei (sau chiar doi trei), că singure nu se pot derula

...tocmai a zis o "radioascultătoare" ca să fie nostimă, credea ea, că în vacanţă a citit două cărţi una a lu Djuvara şi una (singura) a lu Mişu (n.m. Găinuşă) ...adică dacă nu pricepurăţi vă traduc eu: Ca tot românu' tantea aia, va sa zică, e şi cultă şi pontoasă...iar tema emisiunii fiind "cum tre' să arate bărbatu' ideal" (super-coooltură) a mai zis tanti imparţială că bărbatu tre să fie ca Mişu şi ca Huidu, dar n'a zis dacă ca fiecare în parte sau ca amândoi...la un loc....De'a drepu' "fabulospirit" la naţia asta!!!

Morala: cu adevărat nu ne tâmpim la radio...suntem gata tâmpiţi dinainte

Pauză la politică...

Stimate domnule cititor eventual...

Subsemnatul bla, bla, domiciliat în bla, bla, având funcţia de bla bla...cunoscut pe acest blog ca fiind nătăfleţ, vă rog să binevoiţi a'mi aproba o pauză de la comentarii politice. Motivez prezenta prin aceea că:

Nu'i vina mea că poporu' român e imbecil (vorbesc în medie)...

Dimineaţă am venit pe jos la serviciu şi'am avut timp de revelaţii. Îmi ziceam eu că o să mă relaxez şi energizez pentru toată ziua. Halal energizare: am băgat'o toată în căldură (care s'a pierdut prin transpiraţie) şi în amplificatori (care s'a pierdut în înjurăturile adresate şoferilor)... O să mă'ntrebaţi ce'am cu şoferii dacă am mers pe jos? Păi şoferii sunt cei mai mari adversari ai pietonului...Într'un oraş în care n'ai trotuare, şi acolo unde le ai, sunt ocupate tot de maşinile parcate, tot şoferii sunt cei care au tupeul să claxoneze.

Am mers pe apă precum Sfântul Petru, numai că a mea era noroită. Nu băltoace, aş fi vrut eu, ci pur şi simplu un kilometru intreg de noroi...repet, acolo unde Toma Cosma are trotuar, că sunt porţiuni (cine ştie cunoaşte) unde trotuarul este ... bordura, după care intri în gardu omului direct...în condiţiile în care pe şosea maşinile erau ca la formula 1 pe ambele sensuri: una după alta şi la viteză de "şmecher"... Bine că oraşul este ÎNCĂ sub "feeria" luminiţelor de crăciun, conectate direct la buzunarul meu de "freier"...

În atari condiţii şi sculat cu noaptea'n cap, cum să n'ai revelaţii cu cuţite lungi. Oamenii cu care mă intersectam, colegi de supliciu şi umilinţe cu mine, pentru care trebuia să sug burta şi să mă fac lamă ca să încăpem pe aceeaşi bordură noroită şi să nu cădem la piranele de maşini, se duceau ca şi mine poate, la serviciu sau acasă, dar oriunde se duceau, SUNT CONVINS, că nu se uitau la jegul depus pe papuci şi din nădragi: întâi au deschis tv'u', radiou' sau au dat pe net, să vază ce'o mai zis Băsescu şi cum au ripostat PeNaLii...apoi au zis, bietu băse, el încearcă, dar nu'l lasă ăia...

Nimic din ce au înghiţit afară nu'i afectează şi nu'i mobilizează...cel mult să suduie şi să'njure pe careva...dar stau mai departe la tv şi se uită la circ...ca şi mine...

Morala: trece viaţa şi te pomeneşti într'o zi că te'ntreabă cineva "ce'ai făcut?"...iar tu răspunzi, nik special, iete m'am uitat şi eo la teveu şi's specialist în trucurile lu Băse cu care fentează poporu'...Răspunsul va fi: Vax albina! N'ai ce căuta la noi, că nu ne trebe băsescişti! ... Fericiţi sunt doar cei săraci cu duhul!!!...şi cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate...

Misterioase crize româneşti...

A dracu' crizele astea româneşti. De unde naiba mai apar ;) ?

Cică preşedintele "îl invită" pe premier (ce invitaţie e aia în care ai fixat deja şi ora) la Cotroceni, pentru a "debloca situaţia apărută în justiţie"... Vorba clasicei reclame la Poiana: POFTIM? ... APĂRUTĂ??? ...e TARE DE TOT...şi NICIUN hipermoralist nu'şi pune întrebarea de unde criză???... Cine a creat criza? Cică, zic deontologii: iar e "război între palate", sigur, ca să'l bage şi pe Tăriceanu în hârdău...dacă Tăriceanu tăcea şi mai şi accepta, ziceau "are el vreo muscă pe căciulă, o ştiut el Băse ce vorbeşte", sau că iar încasează din laşitate. Aşa, dacă i'a răspuns, CUM ERA ŞI FIRESC, moraliştii politichiei au iară prilejul să fie îngreţoşaţi "de ambele palate". Ghinionul lor e că a început să se prindă şi boborul şi, în curând, mâncătorii de rahat vor rămâne singuri la masă.

De fapt, eu mă bucur pentru apariţia acestui caz... Pentru că este emblematic pentru definirea preşedintelui ca personaj. Pe vremuri, Băsescu mai punea floricele peste cacariselile sale politice, de nu se simţea atât de tare mirosul. Cu această boroboaţă însă, şi'a simplificat la maximum mecanismul, aşa încât, de data asta, e uşor şi pentru proşti să înţeleagă. Aş putea să forţez umpic spunând că nici prostia nu te mai scuză. Cât de imbecil trebuie să fii ca să nu găseşti nici o analogie în următorele două fraze:

-"După ce (n.m. tam-nisam) respinge o decizie a premierului (decizie care îi revine CONSTITUŢIONAL premierului) îl cheamă la Cotroceni să "caute împreună soluţii" şi să "deblocheze" situaţia "apărută"...

şi

-După ce pompierul pune foc, dă drumul la sirenă şi fuge întracolo să'l stingă"

...Trecură vo trei anişori decând cineva a făcut rostirea asta din urmă şi decând oamenii normali la cap din această ţară s'au lămurit că marinarul e întâi piroman şi apoi pompier. Şi mai trecură vo alţii 6-8 decând s-a vorbit (VORBIT NUMAI) de câini vagabonzi stârpiţi, ori de balcoane estetizate pân Bucureşti, de bani băgaţi în şoselele patriei, etc. Dar românii de'au auzit toate astea, au rămas şi cu banii luaţi, şi cu roata în groapă, şi muşcaţi de cur, ori cu nădragii rupţi. Dar de fiecare dată s'au găsit şi scuzele: ba ţărănişti care nu l'au lăsat să facă, ba consilii generale care nu l'au lăsat să dreagă, ba Tache, ba Lache, ba Hrebe, ba e iarnă, nu e vară. Acu mai nou ba ţigani împuţiţi, ba găozari, ba 322, ba miniştrii trebe anchetaţi, da' mă obstrucţionează Chiuariu, ba acu am voie, da' nu mai trebe, c'au plecat singuri...ba nu condamn comunismu' că mi'a mers bine, ba'l condamn că tre să'mi meargă bine şi de'aci încolo şi îmi trebe limbi intelectuale pe la dos, ba votul uninominal e demagogie, ba e soluţia finală, ba iar nu e bun că e propus de Tăriceanu...şi tot înainte cu de astea...

Morala e întrebare: Câţi ani de penitenţă trebe să facă dl Liiceanu, ca să'şi poată autocenzura din ediţiile viitoarelor sale cărţi omagiul "preşedintele altor coordonate istorice" şi de câtă hârtie igienică va avea nevoie dl Hurezeanu ca să nu mai pută din editorialele sale?

Terapia de şou

Poporu român a dovedit în ultimii ani că are o imensă capacitate de înghiţit căcat. Dar şi poporu ăsta, aşa cum e el, mai vrea câteodată puţină variaţie. Nu poţi să pui mereu în cârlig acelaşi vermuş, că nu mai trag nici guvizii, dapoimite şalăii...

Ca să nu se dezmintă de reputaţia lui de geamparalist, chiar dacă a dat pe surse că'şi schimbă lucul în politician cu tichie "non-conflictuală", prezidentul marinar s'a prezentat şi anul ăsta de reveion la întâlnirea cu poporu' din Piaţa Universităţii...

Numai că, de la referendum încoace, dl Băsescu suferă de un complex: "dacă cumva nu'l mai iubeşte poporul chiar atât de tare?" şi, asemeni disperatului care se îneacă, în loc să se facă plută, se bâldâceşte dând din mâini şi picioare tot mai tare şi tot mai necoordonat. Dl preşedinte, pe cât de tare se vede huiduit, şi mai tare predică, doar, doar s'o înduioşa careva. Mai avea puţin şi muta şi anul nou ca să mai poată câştiga un minut de împărtăşanie a dragostei lui faţă de românii oropsiţi...

Şi tot numai că, poporul venit acolo, avea şi el treabă, care cu o berică, care cu o şampanie, care cu o pocnitoare...nah ce să facă, aştepta şi el sireacul să'i treacă ceasu rău şi să vie anu nou, cu alte speranţe... Bine a spus o fată din mulţime, surprinsă într'una din înregistrările amatoare care circulă pe yutub, (alea de au şi sonor, că pe Realitatea s'a auzit numai vocea prezidenţială)..."CHIAR N'AM CHEF DE MORALĂ"...Dl Traian Ungureanu ar zice "vai ce ignorantă", dar aşa cum a sunat pe film, ai zice că un profesionist a plasat pastila ca un "vox populi" în replică la gregaţia politicească.

Băselu, care altminteri se topeşte de iubirea pentru mase, n'a citit nica despre mase, ca să afle, de pildă, că drăguţul de bobor, acelaşi care te aclamă, poate să dea şi de pământ cu tine dacă scapi un pârţ acolo unde el savurează o dulceaţă. Noroc ca i'a facut vreun sepepist semn să bage secundarul, că poate încasa şi vreun dop de şampanie în chelie dacă nu se potolea din plângăceala'i patetică şi demagoagă pentru românii necăjiţi de pe alte meleaguri...

Mă rog, oricum n'a picat chiar bine la bila poporului prezent să treacă direct de la "murături" la desert şi şampanie, iar Băselu a şi falsat puţin în contratimp şi la ultimele secunde din an, dar i s'a iertat şi asta pentru că lumea n'a venit chitită pe dezbaterea moral-politică, dar oricum jucătorul şi'a mai tras un şut singur în fund.

Acuma, el ca el, a început să se cam vadă că a luat'o binişor pe ulei, dar mai are încă să vândă destui castraveţi că plevuşca e destulă în baltă. Problema e cu entelectualii şi presarii pupincurişti care povăţuiau naţiunea spre "alte coordonate istorice", că acu le cam vine greaţă de la ce'au mâncat.

Văz că cei de la Cotidianul au dat'o la'ntors. Sunt tare curios cum o să o facă Gheorghe, Turcescu şi cei de la EVZ, că şi Vântu şi Ringier sunt prădători care adulmecă uşor mirosul de looseri în politosferă, drept dovadă că nu prea i'a prins vo campanie electorală în tabăra căcănarilor perdanţi. Dl Hurezeanu, care mai băga câte'o sulă în coasta lui Băse, s'a scos uşor, că el "are condei" şi ştie să alambicheze, dar alde Traian Ungureanu şi Gregoire Cartianu care au deja limba băşicată, ori vor spune că cei din piaţă erau şi beţi, şi proşti, ori o lasă mai moale cu "poporul a luat'o înaintea clasei politice" sau cu scoaterea poporului drept vărguţă pentru cei care nu suntem cuminţi şi nu stăm strâns uniţi pe puntea căpitanului.

În fine, madam Săftoiu, care acu dă lecţii de morală pe la tv, după ce mai ieri umbla cu şerveţele parfumate la ea, ca să'l şteargă la gură pe preşedinte şi ne'a făcut proşti pe toţi explicându'ne cum "găozar" de fapt înseamnă "G. Ozara" ori când ne explica că preşedintele "a uitat" că a fost în sediul securităţii în dec 89 ...ne zice deci, această sanitară Mary Poppins cotrocenistă că "strategia e bună". Prezidentul, spune ea, o să'şi şteargă "imaginea de conflictual" (ha, ha, ha, ce glumă bună) şi astfel o să recupereze punctele pierdute. Părerea mea e că a sfeclit'o rău superexperta în consultanţă politică. Se pare că a dormit degeaba pe banii statului la Cotroceni. Ea ca strategă ce pretinde că a creat personajul, visează că pe Băse poporul l'ar iubi pentru cât e de cerebral, vai ce iluzii. Păi fraierii îl iubeau tocmai pentru că poza cu sabia în mână. Ăsta e nucleul său dur, cei care mai cred şi acum asta. Iar cei care l'au părăsit au făcut'o nu pentru că e conflictual, ci tocmai pentru că au constatat că numai gura e de el şi că mai jos de gură, nu mai au ce să'i numere. Când se vor lămuri şi aştia chiar nu ştiu cine o să'l iubească. Mă tem că nici Elena Udrea (ceea ce, la drept vorbind, nu ar deranja'o pe Săftoaică ;)).

Morala: Orice marinar politic, pe limba lui piere...dacă începi politica la tricou cu dungi, vezi să n'o termini în costum deux-pieces tot în dungi, ori şi mai rău...în cămaşa de forţă...

Onoarea turceasca. Robert, te mai întreb odată: o dăm?

Vai sunt oripilat. Nu’mi pot reveni! N’am închis un ochi toată noaptea! Orban l’a facut pe Turcescu “nesimţit”. Vă daţi seama? Vorba căpşunarului ăla cu audiul din Spania: Iincrrredibil!!!... şi pe urmă a spus cuvântul pestilenţial “rahat”... vă daţi seama?! Mi’am pus, efectiv, mâinile la urechi... să spună rahat... Ce Oooribil!!!!

După ce procurorul tv Turcescu a venit cu faţa lui gravă cu o seară înainte să ne spună de telefoane de ameninţare şi înjurături care necesită multe bipuri, precum şi de o "stare de ebrietate care nici nu poate fi descrisă în cuvinte" ai fi zis că România e ţara nenorocirii perpetui, ori că ne aflăm în faţa celui mai mare scandal de mafie din istorie. Pentru întărire, dl Turcescu a avut grijă să pronunţe de cel puţin 50 ori cuvantul "deontologic" şi tot cam de atâtea ori "investigaţie jurnalistică"...asta alaltăseară, că aseară a dat'o pe "onoare". Mi'ar veni să râd dacă nu mi'ar veni mai întâi să vărs.

Întâi ne'a luat de proşti cu deontologia şi ne'a zis că e ruşinos şi e prea deontolog ca să dea aşa lături ce i'a zis beţivul de Orban. Nici nu se aştepta la faza pe care i’a facut’o ctp, cerându'i să dea caseta şi înk fără bipuri. Dar simţitor la onoare cum îl ştim, deşi între ciocan şi nicovală, a ales să ne mai creadă odată tâmpiţi şi a dat drumul la casetă. Când colo, ferocea ameninţare era un anemic "măi nesimţitule", iar gârla de înjurături şi invective care deunăzi cereau obligatoriu bip, se reducea la nemuritorul cuvânt "rahat"...nu mai punem la socoteală că "beţivul" era, de fapt, "dragă Ludovic" iar "deontologul" era "bă", adecă băieţii nu erau în stadiul de "small talk" în materie de cunoaştere reciprocă... nema beţie, nema amenininţări, nema înjurături.

Dar cel mai tare mi s'a părut jocul de gleznă al celuilalt deontolog, Tatuliciu, ăla de dadea pumni în direct prinţişorului, pe vremea când avea nevoie de CV să se lanseze ca mare presar, iar încasatorul era deja legat (altminteri ar fi folosit în loc de pumn limbuţa). Mult mai hârşit decât tânărul său coleg într'ale manipulării, dl Tatulici punea numai întrebări ajutătoare: "Robert, o dăm?” (în traducere pentru guvizi "vai, Robert, vei rezista presiunii psihice?") şi “...aha, deci tu n’ai înregistrat toată convorbirea” (în traducere pentru fraieri "aha, erau şi înjurături, dar nu le'a prins banda. Vai, ce ghinion"). Şi asta o ziceau în dialog, ca să "ne prindem noi" nu puteau s'o spună direct, de deontologi ce sunt. Adică vezi Doamne, săracul Robert, bulversat de ameninţări, trebuie ajutat şi încurajat să treacă peste loviturile dure şi să'şi apere onoarea...mai lipsea un "Robert, eşti bun, continuă lupta ta deontologică " şi aş fi căzut într'un plâns profund... PENIBIL!!! cum pot inghitzi fraierii aşa ceva?...

Aş zice, mai degrabă, că difuzând acea casetă, Robert Turcescu şi'a golit intestinul gros, singur, pe onoarea dumisale nereperată. Dacă tăcea, filosof rămânea, sau, mă rog, gazetar procuror cu suspiciune neprobată de a fi fost ameninţat. Ar fi fost cârpă pentru un CTP, sau pentru cei cu IQ'ul peste medie, dar prostimea ar fi pus mai departe botul. Aşa, de PROST ce'a fost, s'a dat de gol şi cât a fost de PORC.

Morala: am prins în tren o discuţie: O babă spunea unui moş: "N'ai auzit? Ăla, ministru' transportului, cum îi zice, a dat cu maşina peste un copil şi a fugit de la locul accidentului, că era beat mort"...iată ce a înţeles "poporul" din această "investigaţie jurnalistică" curat deontologică. Deşi nici lovirea, nici fuga, nici beţia n'au fost dovedite JURIDIC... CURAT DEONTOLOG TURCESCULE!!!

Morala tradusă: cu două sprâncene încruntate, nu se face un gazetar cu ştaif...Uite o ameninţare adevărată Turcescule. Ţi'a scăzut audienţa cu cel puţin un suflet...DEFINITIV!!!